Voluntariat și drepturi… Să ni se dea! Dar noi ce dăm?

44

Comunitati intregi s-au dezvoltat prin voluntariat, acolo unde oamenii au inteles necesitatea implicarii si beneficiul acestei activități. În SUA, dar și în multe țări europene (occidentale, cum ne place să le numim), voluntariatul constituie o bună referință chiar și în CV-ul de angajare.
La noi în țară, mulți dintre semenii noștri iau foc dacă le spui, de exemplu, că este necesar (în unele cazuri chiar obligatoriu) să își curețe în fața casei sau a blocului (inclusiv zăpada), să arunce ambalajele la coșurile de gunoi stradale, să arunce gunoiul la tomberon, nu la colțul blocului sau chiar de pe geam, că VMG-iștii nu sunt servitorii unei comunități și că nimeni nu are datoria să strângă după ei, chiar dacă sunt ”plătitori de taxe și impozite”. Am observat, din păcate, că oameni care în străinătate se comportă exemplar, poate și de frica amenzilor, cum trec granița redevin ”români”, cu tot ce se înțelege negativ din asta. Inclusiv imperativele ”să ni se facă!”, ”să ni se dea!”, fără nicio nuanță referitoare la ce dăm noi înapoi comunității în care trăim.
Să-și fi pus amprenta atât de tare ”munca patriotică” obligatorie de dinainte de 1989 asupra conștiinței noastre, încât să nu mai vedem beneficiile voluntariatului, inclusiv pentru noi, ca indivizi? Și totuși, la nivel declarativ, mulți trecuți de vârsta a doua povestesc cu multa nostalgie de acele vremuri și practici. Atât de dualiști să fi devenit încât una spunem și alta facem?