Cândva, la Mina Livezeni era un lider. Ștefan Adrian Jurca. Vedea funcția de sindicalist de frunte ca pe o trambulină. Se visa director general al companiei miniere. Nu a fost să fie, chit că a zgâriat la toate ușile care i-au ieșit în cale. S-a dorit și mare om de afaceri. Nici asta nu i-a ieșit.

Banii pe care Ștefan Adrian Jurca îi câștiga ca lider de sindicat nu îi ajungeau, pare-se.  Nici creditele luate pe numele minerilor pe care îi avea în subordine. Banii, spun oamenii, i-a folosit el, cel mai probabil în afacerile perdante pe care le-a derulat de-a lungul vremii. Ei, minerii care au crezut în el, au plătit doar împrumuturile din care nu au văzut niciun leu. Chiar și când au câștigat procesele cu sindicatul pe care îl conducea Jurca, Ștefan Adrian Jurca, nu au putut recupera nimic. Conturile sindicatului erau goale. La fel ca și conturile firmelor în care sindicalistul – penal (da, a fost condamnat penal. Definitiv!) a jucat banii minerilor. Unii dintre ei și-au pierdut bunurile când a venit scadența. Jurca s-a spălat pe mâini. Ce a mâncat ursul, a rămas bun mâncat. (Ș.A.Jurca, nu te agita, stai calm, sunt dovezi și mărturii în sensul ăsta!)

S-a vrut și mare om de cultură. A înființat un bar: Art Club, unde vestita, la acea vreme, Laura Andreșan, a încins, în 2007, atmosfera cu un show erotic. Conform datelor vremii, 100 de spectatori s-au înghesuit în ”birtul cultural” al sindicalistului șef de la Livezeni. Câți mineri credeți că au fost? Ei doar au plătit.

Și în nume personal a fost acționar sau administrator la mai multe societăți. Pe sistemul caracatiță. Vreo 4 firme am identificat noi. Niciuna nu mai este funcțională. Sunt radiate, li s-a șters urma. Ei, nu de tot, cine caută, găsește mereu. 🙂

Acum e la pensie. A avut mai multe procese pentru returnarea împrumuturilor nerestituite. Le-a pierdut și a fost executat silit. E și mare montaniard. Când se lipsește de o sponsorizare. Altfel, se mulțumește cu crestele Parângului, nu că frumusețea muntelui nostru nu ar fi copleșitoare. Dar mno, pentru niște aspirații atât de mari, precum ale lui Jurca, nu are înălțimea necesară. Parângul, desigur.

Când nu e montaniard, e ”influencer”. Bine, așa crede el. Propovăduiește în van miniciuni, bucăți de adevăr ambalate în mult fake-news la comanda ”păpușarului” său, după cum se vorbește, de la care mai speră într-o sponsorizare. Ușurică, așa, mai de vară, că și sforarul are propriile angajamente de onorat.

Apropo, Jurca! Ștefan Adrian Jurca. Unde sunt vremurile când puteai să mănânci și să bei pe banii minerilor și să ”uiți” să mai achiți factura? Unde e ONIX-ul de altădată?

Adrian Jurca – de la sindicalistul cu aspirații de director general care se visa Condescu, la pensionarul cu gura pungă. De mere pădurețe