Hei, cine a zis ori a gândit că președintele Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor, s-a pierdut pe drum? Răutăți, desigur. Laurențiu Nistor a apărut. În Straja. Acolo unde ar fi trebuit să ajungă de săptămâna trecută, conform afirmațiilor administratorului Costel Avram. Ne legăm de o întârziere de câteva zile, la așa agendă încărcată, cum are? Ce Dumnezeu, doar suntem ardeleni.

Fără glumă, tare mă bucur când lucrurile se urnesc sau, mai bine spus, când politicienii noștri, cei de toate zilele, ”urnesc” lucrurile ca să demonstreze, probabil, că nu ei sunt ”personajul negativ”. Unul singur, un personaj adică, cel colectiv. Și că ei se țin, mereu de promisiuni, doar lumea e rea și cârcotașă.

Așa și cu Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara, cel care încă din campania electorală este ”foarte preocupat” de soarta Văii Jiului. Trebuia să vină în Vale, mai precis în Straja, săptămâna trecută, după o pauză mai lungă. N-am spus noi că vine, a spus-o cu subiect și predicat subordonatul lui, administratorul Costel Avram.

N-a fost să fie. Nu a ajuns. Nu i-o fi încăput în agenda extrem de încărcată. Că doar nu s-o fi pierdut pe drum… Am scris. Duminică. (vezi AICI)

Minune mare, astăzi președintele a apărut. Nu chiar când a zis că ajunge – mă rog, nu a zis el, ci administratorul public, adică mâna lui dreaptă, cum ar veni – dar a ajuns.  Sunt doar câteva zile întârziere și, până la urmă, ce Dumnezeu, doar suntem ardeleni. Ce atâta grabă?

No, îmi pare rău dacă l-am scos pe Președinte din birou pe așa vreme. Ei, glumesc, desigur. Nu îmi pare rău.  Că doar ”dezvoltarea turismului în județul Hunedoara este una dintre prioritățile mandatului actualei conduceri a Consiliului Județean Hunedoara”, după cum ne explică responsabilii CJ Hunedoara.

Dar apropo, ceasul acela frumos, auriu (sau…aurit?!), care lucește atât frumos pe încheietura mâinii, l-o fi avut la el? Că parcă altfel se măsoară timpul în administrație & politică atunci când privești ecranul unui ceas ”cu stil”.

Să fie într-un ceas bun, îmi vine să zic! Auriu ori neauriu… 🙂