”O să fie bine…” Și am zis ”STOP!”

304

Așa, ca pe final de an, când „cele bune să se adune, etc., etc”, pot să vă mărturisesc care a fost mecanismul care m-a determinat, în premieră, să mă implic activ și fățiș într-o campanie electorală. Asta pentru că tot aud de deontologie, de echidistanță și alți termeni de genul, mai ales de la oameni care nu sunt nici deontologi și nici echidistanți. Dar funcționează în continuare principiul ”cine strigă mai tare are dreptate!”. Nu, nu are. Știm cu toții.

Revenind. M-am săturat de impostura ridicată la rang de virtute. Și de parvenitism. Și m-am mai săturat de trivialitatea devenită ”limbaj de stat”. Dar, mai presus de toate, mi-e lehamite de ”o să fie bine”, această construcție lingvistică mai des folosită în ultimii ani decât ”bună ziua”. Aveam oarecum speranța că doar eu aud aceste cuvinte, că e poate o promisiune pentru mine. Care, evident, rămâne la stadiul de promisiune. Eram obișnuită ca jurnalist să aud vorbe golite de conținut. Mai frumoase sau mai urâte, ca politicienii nu-s prea trecuți pe la școala de dans și bune maniere, iar poleiala de multe ori cade. Mai ales dacă sunt băgați în corzi. Dar au apărut și alte voci care repetau ce li se spusese la un moment dat al existenței: ”O să fie bine”! Un fel de ”me too” varianta autohtonă.

O să… În timp ce județul nu era deloc bine. În timp ce județul suferea și suferă în continuare. În timp ce județul pierdea fonduri europene, iar tinerii plecau. Și continuă să plece. Ei rămâneau. Și afacerile lor. Pe banii noștri. Proiecția județului era și la nivel de Parlament, unde legile treceau doar dacă exista interesul lor. Că puteau. Că aveau majoritatea sau și-o creau. Lejer. Din oameni care împărțeau aceleași ”principii”.

Și am zis: STOP. Eu tac, tu taci, el tace…Rezultatul: noi toți suntem subjugați, cu cizma pe capul nostru. Așa că m-am raliat mișcării ”me too”, asta autohtonă. Asumat. Vizibil. Fățiș. Cu tot ce a decurs din asta. Pentru că ”șî eu” pot. Pentru că și eu sunt o voce care poate spune multe. Pentru că ”vocea” asta știe multe și a văzut multe. Și, mai ales, a trecut prin multe.

Apropo. Tăcerea nu ne face mai deontologi. Și nici mai echidistanți. Doar complici.

Me too!